miercuri, 30 ianuarie 2013

Se poate crea orice (II)

         A doua încercare



Lumânarea asta aprinsă-n fața mea, e mică. Foarte, foarte mică. Și focul ce-o consumă e mic. Mult mai mic și pricăjit decât lumânărica. Dar arde-așa frumos și liniștit, și-atâta căldură împrăștie-n juru-i încât ai zice că înlăuntrul ei trăiește un uriaș singuratic, pustiit și frământat de gânduri și suferințe fără nume.
Îți vine chiar să crezi că locuiește acolo de-o veșnicie, că a căzut la pace cu Timpul, Căpcăunul. Că a descoperit Meditația. Că din afara Timpului, Spațiului și Firii omenești trimite căldură în neștire la sori năprasnici și sobe înfrigurate, la lumânări și coridoare-ntunecate. La gândurile tale seci și goale, ronțăite de frică și durere, deznădejde și plăceri răzlețe.

marți, 29 ianuarie 2013

Se poate crea orice (I)

Prima Încercare

Care de fapt e a infinita. Nimeni nu știe unde a început și unde se va sfârși. Pentru că nu există așa ceva. Realitatea e infinită. Iar infinitul e un cerc. Conceptual. Cercul e compus dintr-o infinitate de puncte. Care n-au dimensiune, n-au capăt, n-au limite. De fapt, nici infinitul nu e infinit. Nici timp, nici spațiu, nici univers, nici oameni.