Se-adună, se-adună, toate gândurile mele într-o noapte fără lună.
Se-adună spirite pierdute în jurul unui foc lipsit de lemne.
Se-adună, se-adună toți sălbaticii se-adună
s-o vadă pe prințesa Lună devorând primul ei nou-născut.
Se-adună, veșnic se-adună tristețile mele într-un bol fără fund și toartă.
Se-adună, se-adună, toate gândurile mele într-un cal de lemn se-adună...
Să dea năvală peste iubirile neterminate.
Se-adună, se-adună cadavrele sub clar de lună,
căci flăcările au cuprins toți caii!
Se-adună, se-adună toți caii sălbatici în flăcări se-adună
și trupurile fără suflare ale gândurilor mele fumegă
acolo unde se-adună toate fărâmele sufletului meu
răsfirat în deznădejdi răszlețe.
Se-adună, se-adună toți feciorii se-adună
la casele lor , la mamele lor se-adună.
Și plâng cu sughiț și cer iertare Providenței,
care-adună toți feciorii ei.
Se-adună, se-adună, gândurile mele sub formă de lună
se-adună flăcările deasupra lemnului plin de rășină,
te-aduni și tu, se-adună și el,
ne-adunăm cu toții în gândul cel bun și răcoros.
Se-adună, se-adună toate clipele din timpul răsfirat în toate zările.
Iar amintirile mele pictează pe chipul tău atâta frumusețe
Încât se-adună,
Se-adună toți heruvimii și serafimii, sub clar de lună,
Ca să te cânte pe tine,
Cea mai frumoasă dintre toate...
23 februarie 2012, Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu