Si nici macar de foame. Nu-s intrebari intreabatoare, nu-s lipsuri care sar din sacul gol. Nu e nimic de genul asta, pe cuvant. Nu e nepotrivire, nu e nici ghinion... nu-i numic, dar absolut nimic din sfera lucrurilor pe care le-ai...ghici din prima incercare. E doar un simplu sens,putin doar, mai abstract. Si nu din profunzime, nici macar din amintiri ce demult s-au sedimentat intr-un sens impropriu. E ca o melodie pe care nu stii unde s-o arunci.O stii, ti se misca pe sira spinarii, iti excita intreg corpul, dar parca nu poti s-o atingi. Se plimba libera, asa, printre portile inlantuite, de parca ti-ar cunoaste fiecare por. Lacrimi au fost destule, slava Domnului. Acum nu mai conteaza. S-a intiparit pe Suflet, s-a platit pana la ultima centezima, si-acum e vorba doar de echilibru.