Si nici macar de foame. Nu-s intrebari intreabatoare, nu-s lipsuri care sar din sacul gol. Nu e nimic de genul asta, pe cuvant. Nu e nepotrivire, nu e nici ghinion... nu-i numic, dar absolut nimic din sfera lucrurilor pe care le-ai...ghici din prima incercare. E doar un simplu sens,putin doar, mai abstract. Si nu din profunzime, nici macar din amintiri ce demult s-au sedimentat intr-un sens impropriu. E ca o melodie pe care nu stii unde s-o arunci.O stii, ti se misca pe sira spinarii, iti excita intreg corpul, dar parca nu poti s-o atingi. Se plimba libera, asa, printre portile inlantuite, de parca ti-ar cunoaste fiecare por. Lacrimi au fost destule, slava Domnului. Acum nu mai conteaza. S-a intiparit pe Suflet, s-a platit pana la ultima centezima, si-acum e vorba doar de echilibru.
Nu vezi limitele.. sunt prea departe pentru a putea fi privite, daramite judecate cu straba vedere de orb. Nici de alegeri nu-i macar vorba, pentru ca astea implica un anumit detasament. Nu ca detasamentul asta ar constitui cine stie ce lux. E cumva un pret pe care-l platesti pentru toate excentricitatile pe care ti le-ai permis de-a lungul timpului. Un pret pentru neconventionalitate,sau chiar bad karma, cum o numesc unii. Ideea e ca nu e vina nimanui. Nu exista vina, nu exista dualitati, nimic nu e real. Nici macar sufletul pe care ti-l imaginezi incandescent. Dar...de cate ori nu ti-ai repetat cuvintele astea, asteptandu-te sa vezi cumva proiectiile luand viata, dansand si band din pocalul simplitatii. E prea simplu pentru a putea fi imaginat de-o minte bolnava. Care e banala, in esenta...Si nici macar nu-i paradox. Nu, nu exista scuze. Nu exista nimic, nu-ti amintesti? Ai chiar asa o memorie scurta? E simplu toate, totul are sens. Chiar si greselile gramaticale, care nu mai au nici un sens. Primul pas e mereu cel mai simplu. E primul gand curat care-ti scruta fiinta, e primul gand care te defineste. Corpul, mintea, incearca sa-l prelucreze, incearca sa-l asimileze , dar nu pot. De ce? Pentru ca trebuie sa mori ca sa fii viu, pentru ca trebuie sa mori pentru a fi constient. Si ce folos daca nimic nu se leaga asa cum ti-e proiectul? Da, ala pe care l-ai improvizat pe loc, ala care se impotrivea sentimentului, ala care nu era natural, dar pe care-l simteai ca fiind autentic. Totul are sens, strica tortele care se-aprind singure. Totul se leaga, si numai subconstientul pe care-l bei te intelege. Doar el te urmeaza pana-n panzele albe, care-s suflate de vantul fiintei fara de sfarsit. Si tu plutesti pe barca de salvare, cu un cutit in mana, si c-o busola-n alta, suflandu-ti intestinele-n aer in speranta ca vei prinde vreun sens nevrut, dar intuit. Nu merge asa, nu se inalta josul doar prin legea levitatiei. E nevoie de ceva mai mult, ceva mai spontan, fara eroi, fara revolutii, fara teritorii subevaluate. Doar un concept mai cizelat, coroborat cu aerul de noiembrie. Nici prea aspru, nici prea rece, doar potrivit pentru revelatii neintelese. M-am ridicat la ceruri asta noapte, si-am fost scuipat ca o coaja uscata. Amara tare, putin respingatoare.M-am intors spasit in patul meu, obisnuit cu nasu-mi neantrenat dintotdeauna. Si ochii imi curg, asa cum odata imi curgea seva peste bocancii inghetati. Duhoarea nu exista, e doar un simt de lux, pe care altii il dezvolta mult prea mult. Acum imi plac si cainii si psisicile. Asta ma face oare, prostituat? Ma indoiesc, asa, din logica-mi prea limitata. Incerc cumva , printre cacofonii rupestre, sa-mi gasesc tatal mort de SIDA. L-am zarit aseara pe trotuar, imi arata un deget, dar nu-mi amintesc nici un detaliu. E doar o viziune spontana despre tatii care se materializeaza din cauza cetii. Stiu cumva cum ar reactiona, desi daca ar fi sa-mi dau cu presupusul, cred ca ar fuma aceleasi tigari pe care le fumez si eu. E doar nu instinct, asa , mai masculin, mai putin feminin , mai efemin din fire. E liber cumva, fara a fi cu desavarsire real. N-are nici nume, nici notite personalizate. E doar o fantezie de moment, o fantasma lipsita de sentiment. Si stim cu totii cum se numeste asta. N-o s-o mai repet. Am gasit micul print pe youtube. Filmul. Si are sens, si printul e adevarat. L-am visat mai demult, intre niste coperti albastre, si era bilingv si pur. Dar acum, incerc sa-l reproduc, si nu mai pot. Micul print e mic, si sta bine pitit prin crevasele in care n-ai curaj sa te arunci. El e liber, si-ti arata cat de insignifiante sunt prioritatile tale... care nici nu exista. Si daca micul print e real, inseamna ca tu existi doar ca parte din imaginatia sa. Esti o creatie a unui minunat pitic blond, cu spada si floare. Esti liber, iar singuratatea si tristetea sunt monede stabile, prin care-ti semnezi zambetul ce va sa vie. Si casa de la munte, nu-i doar un vis. Nu-i inchipuire, nu-i nici macar batranul pervers de la far. E o creatie frumoasa, de care cineva se va bucura pana la urma. Tu nu vezi, cum spuneai si mai demult. Si toate promisiunile pe care le-ai facut, ti se vor fi indeplinit pana cand vei respira inca o data. Si daca timpu-i un urat, tu cum mai esti, munte simbol al ingnorantei lumii? Ca breaz in nici un caz nu esti. Sunt doar un subconstient al unui om banal si moale. E las in continuare, cu toate ca incearca sa braveze. Va spun eu, ca-i doar un copil molatec , asa cum s-a nascut,cu lat la gat.Si maica-sa-l iubeste , cu toate ca nu-l vede nici acum. Si ursul l-a lasat in pace, caci mortul plin de frica se-mpute de la prima nerasuflare. Nu-s fericit, sa stii. Si nici nu cred ca am sa fiu, pana cand nu voi deschide ochii. Cu toate acestea insa, imi tin palmele stranse peste globii oculari. Globii viziunii, globii insamantarii sincere si pure, care exista doar in ideea firii. In rest, doar animale, majoritatea porci. Ei au personalitate, si nume de oameni, si gem cu foamea-n suflet, si striga arbitrar: EVRIKA!!! Chiar daca mor, m-am materializat in foame. Si-acum doar potolesc un biet flamand care ma cauta din scurt... E clar. E bine aici, la noi la tara..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu