E vorba de spatii...Spatii intime, spatii comune, distante arbitrare de care avem disperata nevoie.Trebuie cumva sa parcurgem un anumit proces pentru a-i putea observa particularitatile.Trebuie sa cultivam sentimentul pentru a ne putea bucura de el.
Trebuie, trebuie...asemeni unor bule imaginare in care incap litere aleatoare. Se sparg intamplator, eliberand cand si cand cate un semn distinct, mascat de o intreaga armata de ganduri si pregatiri. Se scurge viata incet din butoaiele prea bline de goliciune. Se despart nuferii incet de suprafata apei si incep sa gangureasca tiptil, imprastiindu-se in infinitezimale particele de creta.
Urmele gandurilor noastrea sapa gauri in temeliile universului. Rareori se intersecteaza, ciocnindu-se violent. Doar atunci se naste vinovatia pentru ca in contact cu un alt gand, apare un declic, o transformare, o transmutare a energiei creatoare intr-o reflectie bolnava, intr-o permutare fara sens a coordonatelor sufletesti.
Gandurile s-au dezintegrat si-au ramas in urma lor tunele incapatoare, migalos faurite si variat decorate.
Disimulând in fața adevărului, ne trezim in posturi ridicole de saltimbanci deșănțați, de grotești proiecții primitive, de marionete conștiente de propria fatalitate infailibilă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu