Cronicarul Universului

[...] Se lăsă pe spate în scaunul de paie artificiale și trase adânc în piept o gură de aer reciclat. Locuia într-o cameră modestă, cu diametrul de 4 metri, utilată cu un dom demn de poveștile ancestrale...Erau proiecții primitive, vieți private de tehnologie, de siguranță, sau conștiință universală. Ca niște șobolani închiși, timp de câteva milioane de ani, într-un laborator gigantic de mărimea M, orbitând în jurul unei stele galbene. Vedea frânturi, tinerețe, moarte, băutură, sex, marile mistere asociate raselor primitive despre care se știa atât de puțin...

Era antropolog. Singuratic, izolat în domul său de eoni, păstra contactul cu exteriorul doar prin proiecțiile astrale. În afara timpului, spațiul capătă noi sensuri,valențe subtile iar mintea, darul divin cu care Dumnezeu a pornit revoluția schimbării, reprezintă elementul de coeziune a întregii creații primare.
Lumânarea, făcută dintr-o substanță vâscoasă, emana mirosuri ciudate, uneori neplăcute, însa de cele mai multe ori absolut fascinante. Mirosea a fân, a primăvară, a dulceață și cafea, a apus și răsărit, a nou născut și vin proaspăt, a canabis, a urlete de lupi... Infinitatea imaginației constituia în cele din urmă siguranța libertății absolute a creației desăvârșite.
Absolut orice informație sau nuanță subtilă erau păstrate în memoria universală. Până și cel mai mic firicel de praf se dizolva într-o viziune aparte iar gândul, unitatea de măsură absolută, îl însuflețea și proiecta într-un spectru absolut întreaga istorie a microcosmosului aferent.
Liniștea desăvârșită domnea peste zările împestrițate. Privirea lui putea străbate oricare dintre cele 12 dimensiuni, iar asta îl făcea să se simtă bine. Era Cronicarul Universului, ființă mitică însă foarte apropiată creatorului. A fost prima creație a Lui, Cuvântul, despre care se vorbește în evanghelii, și de-atunci apropiat sfătuitor al Absolutului. A asistat la nașterea Planului Material și marea sa mândrie o reprezintă radiațiile, o idee pe care-a sculptat-o într-o seară în timp ce savura un apus pe o planetă cu doi sori. Atunci s-a gândit ca n-ar fi rău să existe un element de interdependență între toate corpurile solide, materiale sau spirituale. O metodă intimă de comunicare între orice particulă din multiversul pluri-infinit. Dumnezeu a fost încântat de idee și i-a oferit privilegiul de a-i da singur formă și viață.
Se opri din reverie și-și mai aprinse o țigară. Adora felul în care transmutarea energiei, încă proaspăt impregnată în aer, îi inunda plămânii, stimulându-i glandele pineale. Hormonii erau eliberați instantaneu, întregul corp fiindu-i asaltat de fiori electrici îndopați cu endorfină. A fost Zeu, Plantă, tânăr copil, Soare, Libelulă, Lumină și câte și mai câte...Momentan e un copil, dacă are 25 de ani, stă întins în pat scriind într-o agendă sau citind dintr-o carte ce încă nu a fost publicata și-și descoperă o noua dimensiune a conștiinței. Nu a fost pe deplin convins ca acest moment va veni vreodată, cu toate ca atunci când a auzit despre toate acestea un fior i-a străpuns ființa aproape paralizându-l. Iată-l în sfârșit ajuns în pragul revoluției spirituale. E relaxat, lăsându-și mintea să cutreiere galaxiile și clusterele neuronale. E creator desăvârșit, Cronicarul Universului. Foarte curând își va găsi o slujbă, își va aminti programarea, își va cumpăra o chitară strașnică,se va îndrăgosti, va termina facultatea și se va bucura de acest film minunat, intens și imprevizibil. Acum se va duce să fumeze o țigară, după care va reciti tot ceea ce a spus și va zâmbi împreună cu imaginația bogată, frumoasă și gingașă...

 24 decembrie 2011