E periculos drumul pe care-ai pornit, băiete. E periculos pentru că, spre deosebire de vechile structuri în care o provocare nu venea niciodată singură, acum fiecare lovitură primită are o intensitate maximă. Fiecare fulg e o sisifică probă de foc pentru imortalizarea chipului lui Dumnezeu. Pericolul pierzaniei te paște la orice colț, nu pentru că ar fi hain. Din contră aș putea spune...
E greu pentru că ai părăsit dreapta și-ai pășit în tărâmul cercului. Acolo unde spațiul și timpul se dilată și comprimă, unde gândul e atotputernic, iar viața se poate naște în orice clipă, prin intermediul oricărui gest lipsit de importanță.
Ai s-auzi Geneze care încep cu tradiționalul:
"La început, Dumnezeu era singur. Și cum stătea el așa, scobindu-se în nas (avea mâncărimi îngrozitoare de vreo câteva eternități), a apărut Adam. Primul muc. Și El i-a creat un culcuș, în țărână. Și Adam a fost fericit o vreme, până când a cunoscut Plictiseala... Și atâta patimă avea într-însul, și-atât de mult s-au iubit, încât Demiurgul, furios, a transformat-o într-o ființă dezagreabilă, neplăcută pentru simțuri, astfel încât numai cei mai decadenți dintre viitoarele miliarde de muci care vor popula țărâna o vor putea suporta.
Însă Adam căzuse în depresie după fapta Domnului. Și-atunci, într-o după-amiază când se plimba fără chef prin Țărâna Edenului, rostogolindu-se într-o doară, s-a întâlnit cu Singurătatea. Mai suplă decât Plictiseala, mai focoasă, mai plină de Eter... Ce mai, o genialitate de creatură, precum multe altele ce s-au perindat pe sub vâscozitatea lui Adam...
Într-un târziu, Demiurgul obosit a decis să renunțe. S-a retras la cabana sa de la Munte, s-a certat cu Timpul și s-a făcut autodidact, cu puternice înclinații agrare. S-a apucat de filozofie, de pictură, unii spun că ar fi înnebunit nu demult, îndrăgostindu-se de o prostituată..."
Morala: nu-ți bate prea mult capul în ceea ce privește deplinătatea facultăților mentale ale propriei creații. Nu încerca s-o protejezi...de fapt, imaginează-ți că de fiecare dată când "te scobești în nas", avortezi o parte din tine... O renegi, te rupi de orice posibil viitor sau interes al dânsei, și-atunci vei fi convins de faptul că sigur n-o s-ajungi un pictor nebun, care-și va tăia urechea și se va sinucide în floarea vârstei ..
Dar ești convins că vrei să faci asta?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu