joi, 6 martie 2014

Clepsidră

Zumzet...mult zumzet. Cumulat cu agitația, cu anxietatea care scrâșnește metalic din dinți. Norii sunt extraordinar de grei...zeci de mii de tone prăbușindu-se violent spre pământ. Copacii au mâini lungi în loc de crengi...și sutele de mii de palme țin strâns în pumni mănunchiuri de frunze vii. Munții sunt de fapt niște clopote gigantice, năzdrăvane instrumente muzicale vrăjite de măiestria naturii. Toate apele s-au transformat în cristale transparente ce metamorfozează lumina în materie, după ce-o trec prin labirintul hipnotic al jocului... Păsările au rămas la fel, dar sunt destul de triste pentru că nu mai au unde-și face cuiburile. Mâinile alea se mișcă tot timpul și tremură violent uneori. Așa că nu mai pot sta acolo. Nici pe lângă munți, ale căror triluri asurzitoare le fac să simtă anxietate. S-au mutat toate în turla unei birserici părăsite dintr-un sat părăsit de toți oamenii pe care-i găzduia. Și-s chiar foarte fericite acolo.