Sinceritatea asta e un lucru fascinant. Ți-e frică de ea, dânsa se teme de tine. Și din când în când îți mai iei inima-n dinți, te-arunci peste hoarda de invadatori...
Ai terminat un ciclu, o instanță... ai ștanțat un produs, produsul propriilor tale impulsuri. Ți-ai sfâșiat Fiara nu cu urlete, nu cu pumnii...
Ți-ai biruit Fiara cu indiferență. Mintea ta e un sclav abuzat sute de ani de o fiară perversă, de un monstru sadic. Și are un moment, în adolescență în care preia controlul...Și-și înfinge ghiarele până la sânge în gâtul tău.
E speriată, nu vrea să se răzbune. Vrea doar să fie în siguranță, vrea doar atenție, ocrotire. Îi dai un pat, plapumă și pernă și o adormi cu povești despre troglodiți.
Zâmbetul omului se transformă subit în Tăișul Ascuțit al Imaginației Creatoare de Sensuri. De-acum înainte, schimbăm tempoul și intensitatea. De-acum înainte, trecem la esență. Fără joculețe de roluri, fără fantezii și dulcegării siropoase...
Nu, aici se practică ritualuri interesante...Purificări, exorcizări, treziri bruște din realități bolnave, creații inumane, ireale, imposibile.
Acolo nu intră oricine...Intră numai cine se încumetă, cine-și asumă, cine crede, cine se smerește, cine moare
29 ianuarie 2012
Un comentariu:
genial scenariu, muzica si vocea...
...tu :)
Trimiteți un comentariu