Motto: "Copacii vor doar să stea la umbră..."
Din sincretismul abject al lipsei de substanță, vă trimit o bulă călătoare. Da, e la fel de proastă ca și banală, dar asta numai în aparență... De fapt, e o chestie nemaipomenit de interesantă. Dar nu pentru minte. Ne pare rău, nu servim rebuturi în camera asta. Nici măcar așa-numiții oameni decenți. Astăzi avem un tratament special pentru nebuni,debili,descreierați și iubitori de patrie. Un mic marș dinamic, așa, ca pentru stârnirea apetitului...apoi întuneric, cu zgomote sinistre, guturale...pentru ca într-un târziu, capetele să vă fie tăiate de însăși Nemurirea. Care e fată bună, dar cam paranoică ce-i drept. Ea e mai temătoare așa. Temătoare de sine, temătoare de tine și de tot ce-i cuprins între. De urma gândului ce n-a ajuns niciodată până la gândire... Soluția tuturor problemelor, revelația, mântuirea, rătăcită pe undeva, prin mintea noastră deloc neîncăpătoare...
Un microcosmos abstract, în care un fir de nisip reprezintă, metaforic, o clismă la mezanin, într-o zi însorită dar cu mult vânt.
Sunt câini care-mi latră în suflet, urlete de om mort cu laringele lubrifiat, copii abandonați, cu capete sparte și căutări neterminate, cu număr impar de mâini, picioare, ochi și spasme, cu nelimitări încropite de ne[...]
mai 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu