Fabulă

Se zice că în lume, în societate, nu poți fi Om. Nu poți fi tu însuți. Nu-ți pot crește aripile pentru că oamenii sunt invidioși. În momentul în care văd cu te ridici singur, sar pe tine cu topoare, cuțite, fierăstraie, ciocane și cuie. Nu se mulțumesc să-ți taie aripile. Nu, un astfel de tratament ar fi prea blând pentru tine. Se-apucă să te bată în cuie de Pământ, să-ți taie stomacul și să ți-l umple cu bolovani. Îți retează și picioarele, nu care cumva să mai mergi normal de-acum încolo. Nu...trebuie să te târâi.

Au învățat asta de la un Dumnezeu imaginar, care l-a pedepsit pe șarpe pentru faptul că le-a deschis ochii primilor oameni. Pentru faptul că i-a făcut să vadă, le-a arătat că sunt liberi să aleagă ce vor, să se bucure de libertatea pe care-o cunoșteau doar din pancartele de prin Rai.

Lupta cu Balaurul de Frică

Sleit fiind de-atâta fugă, de-atâția clovni striviți de bocancul meu înspăimântat, am căzut în genunchi gâfâind...Mi-am scos paloșul ruginit din teacă și-am făcut o Sfântă Cruce. Spaima îmi mâncase inima și nu mai simțeam nimic...

Fantezii fricoase

E periculos drumul pe care-ai pornit, băiete. E periculos pentru că, spre deosebire de vechile structuri în care o provocare nu venea niciodată singură, acum fiecare lovitură primită are o intensitate maximă. Fiecare fulg e o sisifică probă de foc pentru imortalizarea chipului lui Dumnezeu. Pericolul pierzaniei te paște la orice colț, nu pentru că ar fi hain. Din contră aș putea spune...

Viziuni viticole...

Pe la un cuarc de noapte,
Pe înger îl apucă diareea. Avea atâta amplitudine cosmica,
încât singurul lucru pe care-a apucat să-l facă, a fost să-și împrăștie norii de sub picioarele-i eterice.
Nu te poți pune, dom'le, cu excreția cosmică, nici măcar de ai rang mare în ceruri.

Legenda păsărilor metalice

E trecut de miezul nopții...sunt obosit și-aud zgomote sinistre din pereți. Pare-se că niște animale fără casă și-au făcut culcuș în pereții  mei. Nu le-alung...N-am de ce. Nu mi-au făcut nimic, cu toate că, uneori, zgârieturile lor mecanice mă înfioară. Niște animale metalice și-au făcut loc în sufletul meu. Nu le e frică de nimic, nici măcar de focurile pasiunii care din când în când mă cuprind.

Dialoguri interioare...

[Încercați să vă imaginați dialogurile într-o sferă cumva dramatică...]


-Sunt nebun, domnule doctor! Nebun de legat, schizofrenic chiar! Sunt nevrotic, maniaco-depresiv,sunt psihopat! Sociopat, declasat, dilit, descreierat. Mintea-mi e încețoșată, nu văd bine, nu aud bine, am tenul îmbătrânit. Trebuie să mă internați în spitalul dumneavoastră, trebuie!!!