Fabulă

Se zice că în lume, în societate, nu poți fi Om. Nu poți fi tu însuți. Nu-ți pot crește aripile pentru că oamenii sunt invidioși. În momentul în care văd cu te ridici singur, sar pe tine cu topoare, cuțite, fierăstraie, ciocane și cuie. Nu se mulțumesc să-ți taie aripile. Nu, un astfel de tratament ar fi prea blând pentru tine. Se-apucă să te bată în cuie de Pământ, să-ți taie stomacul și să ți-l umple cu bolovani. Îți retează și picioarele, nu care cumva să mai mergi normal de-acum încolo. Nu...trebuie să te târâi.

Au învățat asta de la un Dumnezeu imaginar, care l-a pedepsit pe șarpe pentru faptul că le-a deschis ochii primilor oameni. Pentru faptul că i-a făcut să vadă, le-a arătat că sunt liberi să aleagă ce vor, să se bucure de libertatea pe care-o cunoșteau doar din pancartele de prin Rai.

Pe vremea când Creatorul era încă la început, înainte să înnebunească, s-a născut politica. S-a apucat într-o dimineață să lipească afișe pe toți copacii, să-și vopsească pe toate animalele chipul hâd, de nebun, nesătul de atenție...Ținea adunări cu toți posibilii susținători, care de fapt erau doi, și făcea tot felul de promisiuni fără sens:

-  Dacă mă veți vota, veți umple pământul cu seminția voastră! Veți stăpâni nu doar Pământul, ci întreg Universul. La mandatul al douăsprezecelea, voi sacrifica Timpul în fața tuturor, și-atunci voi înșivă îi veți prelua atribuțiile. Singurul preț pe care va trebui să-l plătiți pentru a putea călători nestingheriți în orice vreme, va fi să vă devorați copiii de vii. Cruzi, fără foc, fără cuțite. Doar cu dinții. Dar ăsta-i prețul nemuririi și sunt convins c-o să faceți alegerea corectă. Doar v-am făcut după chipul și asemănarea mea, deci sunteți perfecți și atotputernici. Pentru toate astea, nu trebuie decât să faceți două lucruri: să mă votați și să nu v-atingeți de Măr. Ăla-i al meu, nimeni nu se-atinge de el, nici măcar Aerul...

Și uite-așa, bătrânul dictator se îmbăta singur cu propria-i grandomanie. Nu s-a gândit nici o clipă că aceste marionete i-ar putea ieși din cuvânt, c-ar avea vreun as în mânecă, de vreme ce încă nu le-a dezvăluit tainele jocului de poker..

Dar a uitat de Șarpe, a uitat de vremurile în care-a fost sfidat de cea mai sublimă creație a sa. De momentul în care primul său fiu, cel mai frumos, mai impunător, mai inteligent și carismatic, l-a făcut egoist și moșneag senil... Atunci s-a înnegrit la față, a urlat din toți plămânii și timp de câteva veșnicii i-a făurit un iad întreg și infinit. Nu și-a dat seama că-l iubește atât de mult încât nu-l poate omorî. Nici măcar n-a văzut cât de nebun și grandoman e. Și-a urâțit perfecțiunea, a umplut-o de ură și-a trimis-s în Infern...

Mult mai târziu și-a dat seama că totul era în imaginația lui, și că datorită regulilor pe care singur le bătuse în cuie, nu putea reveni instantaneu la stadiul de Demiurg Atotputernic. Așa că s-a apucat, pas cu pas, să-și sculpteze trupul animalic și plin de ură... Noroc de copiii lui, care nu l-au uitat și-i mai trimiteau din când în când câte-un pachețel, câte-o scrisorică. Îi scriau că lucrurile merg bine și fără dânsul la conducere, pentru că le-a dat o educație aleasă și, mai ales, libertate.

Libertatea l-a salvat pe Dumnezeu de la osânda veșnică, de la blestemul nimicitor al urii și al chinului. Acum s-a vindecat și și-a acceptat soarta. A făcut o greșeală minoră, la nervi, dar când responsabilitatea întregului Univers apasă pe umerii tăi, prețul plătit crește exponențial..

La fel ca și în viață. Așa că nu vă mirați de asprele pedepse ce se întorc înmiit spre voi. Înseamnă doar c-ați făcut câteva alegeri proaste. Aveți răbdare, găsiți-le, apoi ispășiți-vă osânda relaxați și zâmbitori, știind că la un moment dat vă veți elibera de toată povara. Și-atunci vă veți numi din noi Liberi...

13 februarie 2012, Max 10:07