După un moment consumat ieri, mi-am dat seama că trebuie să fac o mică...clarificare. Habar n-am. Nu știu nimic, n-am nici o siguranță și, cumva, mi-am dat seama că fac de fapt colaje. Personalizate de un stil, procesate de o minte, nu știu ale cui...
Credeam înainte că fac explorare de sine, dar departe de mine această performanță. Nu, fac doar explorare de oameni.Trăiesc prin oameni, prin experiențele lor, prin sentimentele și personalitățile lor. Iau câte ceva de la unul, câte ceva de la celălalt, le bag în malaxorul condeiului și gata...
N-am trăit aproape nimic din ceea ce scriu. Mi se întâmplă să mă întâlnesc după săptămâni cu lucrurile despre care vorbesc, însă nu asta e important. Important e că habar n-am ce spun, nu înțeleg nimic. E un proces separat complet de mine, de sinele meu necunoscut...
M-am pierdut printre atâtea personaje, atâția obsedați de atenție, de spectacol, de admirație, încât nu mai sunt sigur de sursă. E undeva acolo, în orice caz. Însă pentru descoperirea și explorarea lui, am nevoie de un alt caiet, unul care să fie ars după ce se va fi scris...
Răsfoiam aseară scrisorile lui Heidegger către o domnișoară pe nume Hannah și, la un moment dat, m-a lovit: cu ce drept ne băgăm noi nasul în viața acestui om?El, sub stindardul intimității, a început să-și deschidă sufletul în fața acestei domnișoare. Și venim noi, ghiolbanii, neghiobii și le furăm ideile, trăirile, fără măcar a le cere permisiunea. Oricum nu înțelegem nici o boabă; nu am trăit nimic din ceea ce spun ei...
Cam la fel fac și eu. Iese ceva, nu știu cum vedeți voi acest ceva, însă el iese. Și dacă face asta, sigur există un motiv. N-o să mă opresc, însă țineam să vă pomenesc despre aspectele astea, ca nu cumva să mă confundați cu altceva,altcineva sau să proiectați ceva ce nu există.
Oricum o să faceți lucrul ăsta, fiecare în felul lui, însă nu uitați că naratorul n-are habar. Nu știe nimic, el doar spune ce scrie în scenariu...
5 februarie, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu