sâmbătă, 4 februarie 2012

Eșecul, sau de ce dezamăgirea e o iluzie...

Există un mit care circulă din minte în minte, cum că eșecul e unul din cele mai înspăimântătoare lucruri din Univers... M-am întâlnit recent cu dânsul și mi-am dat seama că, asemeni lui Dan Floare, e vorba doar despre o neînțelegere, o prejudecată ieftină. Egoismul lovește până și aici în experiențele creatoare de formă.
Eșecul, dezamăgirea, disperarea, depresia...Ființe magice, îngeri păzitori ai oamenilor în momente de restriște, în stagnări inutile. Fără aceste minunate creaturi, n-am putea să ne orientăm în lumea asta atât de întortocheată.
Gândiți-vă puțin la Columb și imaginați-vă că n-ar fi avut stele. Cerul ar fi fost doar un hău întunecat pe timp de noapte...Poate exagerez, însă e posibil ca omenirea să nu fi descoperit nici acum Americile, sau alte locuri. E posibil ca și acum să fi existat frica de a cădea în prăpastia de la Capătul Pământului...L-a fel și cu eșecul. Fără el, n-am fi învățat niciodată să ne ridicăm, să credem, să perseverăm, luptându-ne cu prejudecăți și minți obosite de-atâta gândire proastă.
Fără eșec am fi murit de foame, pentru că nu am fi descoperit niciodată corespondența dintre setea de cunoaștere și mântuire. Fără tristețe n-am fi putut niciodată să descoperim faptul că suntem ființe sensibile, receptive...
Fără durere nu ne-am fi dat niciodată seama de faptul că avem suflet. De ce să nu recunoaștem, nimic nu se compară cu durerea de suflet. E  mult mai rea decât orice fel de durere fizică... Fără gelozie nu ne-am fi învățat niciodată să ne îndepărtăm partenerul, să ne vedem egoismul înflorind în vârful propriului și magistralului cap.
Fără eșecuri, dezamăgire, greșeală, eroare...Universul n-ar mai fi existat. Vorbeam cu un prieten. Zice Gicu:
- Ce să faci, frate, tu, ăsta micul, în contextul în care există Clustere de Galaxii? Ce importanță are faptul că devii om de știință sau îți iei BMV și două sute de prostituate? Ce relevanță ai tu??
-Exact, Gicule, nu trebuie decât să-ți îndeplinești rolul de punct în desenul mirific al perfecțiunii. Vorba aia..fără tine, întregul mecanismul universal s-ar opri. Tu ești o rotiță și contribui la funcționarea întregului mecanism...
-Serios? I-auzi... interesant.
-Îhîm....

4 februarie 2012, Turnul de Fildeș...

Niciun comentariu: