Se afișează postările cu eticheta Confesiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Confesiune. Afișați toate postările

marți, 20 martie 2012

Se-adună, se-adună!



Se-adună, se-adună, toate gândurile mele într-o noapte fără lună.
Se-adună spirite pierdute în jurul unui foc lipsit de lemne.
Se-adună, se-adună toți sălbaticii se-adună
s-o vadă pe prințesa Lună devorând primul ei nou-născut.
Se-adună, veșnic se-adună tristețile mele într-un bol fără fund și toartă.
Se-adună, se-adună, toate gândurile mele într-un cal de lemn se-adună...
Vor să-mi invadeze sufletul curat, Cetate!

marți, 7 februarie 2012

Notă către sine

Încearcă să fii mai discret, mai criptic, mai puțin evident. Încearcă și un pahar de sinceritate...Nu știi niciodată dacă o să descoperi o nouă băutură preferată...
Sunt concurențial, egoist, autosuficient, superficial până peste poate, leneș, mincinos, demagog, hermafrodit... cuvinte goale, fără sens . E ușor să plescăiești niște substantive, atribute, verbe-n vânt... Ăsta e și motoul blogului meu: Vorbe în Vânt.

joi, 26 ianuarie 2012

Despre curaj și alte asemenea

Curajul e o atitudine devastatoare... E greu să fii curajos tocmai pentru că, în momentul în care-ai făcut saltul mortal peste groapa fără fund, îți asumi în fața tuturor, dar mai ales a ta, responsabilitatea.

marți, 24 ianuarie 2012

Deznodământul

[...] Și uite-așa, balaur după balaur, lumea ta devine din ce în ce mai goală. De fapt, ajungi la un moment dat să-ți dai seama că asta nu-i nici măcar lumea în care tu trăiești. Populată de-o veșnicie de tot felul de sătăni și troglodiți, oarbă din cauza lipsei de lumină, rece, vâscoasă, urât mirositoare... Seamănă mai mult cu o groapă, așa. Cu o cupolă, o mănăstire părăsită, un nor pe care s-au luptat odată doi Arhangheli, și doar unul a ieșit învingător. Și-n urma lor, prăpăd... Dar asta-i lumea în care-ai trăit atâta timp...

duminică, 22 ianuarie 2012

Lupta cu Balaurul de Frică

Sleit fiind de-atâta fugă, de-atâția clovni striviți de bocancul meu înspăimântat, am căzut în genunchi gâfâind...Mi-am scos paloșul ruginit din teacă și-am făcut o Sfântă Cruce. Spaima îmi mâncase inima și nu mai simțeam nimic...

miercuri, 18 ianuarie 2012

Confesiune

Jocul e cumva întins pe mai multe dimensiuni, pe mai slabe legături atomice... Vin roboți stupizi și genialitate ieftină, de porți întredeschise spre desăvârșire ce emană mirosuri pestilențiale și abjecte.