Stimata Doamna,
Poate ca prezenta mea atat de aproape de domiciliul dumneavoastra de vacanta , sau neanuntatele mele intruziuni in ceainaria de langa editura v-au facut viata un calvar. Campul magnetic emis de marsavul meu corp fizic o fi avand miros de Targu Neamt, si de pervertire familiala. Pentru acestea imi cer mii de scuze si nu pot sa invoc decat blestemul divinin de a ma fi nascut. Pocainta mea nu are limite si vizavi de motivul ce v-a determinat sa va infierbantati atat de tare incat sa ma sunati in aceasta seara si sa ma faceti nesimtit. Pentru toate imi plec umilul cap gol si nesabuit in fata blandetii dumneavoastra desavarsite, asteptand penitentele de rigoare de care nici fundul Tartarului nu ar putea sa ma izbaveasca pe deplin.
Sunt convins ca merit absolut totul, ba chiar mai mult, si ca orice discutie privata pe care am purtat-o vreodata cu vreun compatriot de planeta trebuie luata drept dovada absoluta a nimicniciei blestematei mele fiinte. Sunt absolut convins de gratia dumneavoastra lingvistica , de gingasia operelor semantice ce se varsa cu atata armonie din minunata dumneavoastra gandire. Sunteti inspiratia unei intregi generatii, unei intregi ere, vocea nemijlocita a intregii dumneavoastra constiinte, despre care sunt absolut convins ca e mai curata decat parul Creatorului insusi. Intr-adevar, eu sunt motivul tutuor frustrarilor dumneavoastra sociale, eu sunt acel neipravit Brutus care se gandeste numai la Tronul Vanatoresc, la comorile ascunse de predecesorii mei barbari. Bineinteles ca nu-mi ajung sutele de milioane ce mi-au umplut buzunarele in toti acesti ani, bineinteles ca sunt impatimitul carnalei mojicii materialiste. Creierul meu amorf este plin de nestematele si rubinele, de diamantele si ciresii din spatele gradinii... Marul Paduret este Graalul meu, si nu ma voi opri din aceasta sangeroasa cautare pana cand nu voi revendica pana si pamantul vecinilor, eventual cand voi pune stapanire pe castelul reginei Nuta de vizavi. Si-mi voi savura victoria pe creanga cea mai de sus a Parului de langa gard, scuipand seminte cu vantul mangaindu-mi pletele...
Dar indeajuls cu nestavilitul orgoliu si ale mele obsesii si ganduri de tradare. Din pacate, acesta este oprobriul meu... in fiece clipa, in fiece sentiment produs de abjectul meu pseudo-suflet, abunda aceste ganduri de cucerire si glorie. Puteti vedea acum ca n-am avut de ales in momentul in care insusi Mephistofel mi-a batut pragul usii, oferindu-mi aceasta nesperata oportunitate. Si va promit ca dupa ce-mi voi fi sapat mormantul in spatele veceului, orbit de glorie si chinuit de diavolii ce ma vor imprejmui, ii voi lua locul lui Iuda in fundul iadului. Asupra fetei mele va apasa intreg pacatul universului, si pentru eternitate voi urla pocainta si iertarea.
Si numai ale dumneavoastra urechi vor auzi chinurile mele, spre bucuria intregii lumi ...
Cu acestea imi inchei dreptul la replica pe care ,bineinteles,mi l-ati acordat cu simtul diplomatiei care atat de bine va caracterizeaza, si singura consolare pe care v-o pot oferi pentru moment e trimiterea la soarta-mi ce va sa vie. Cu siguranta ca insusi marele Dante din Florenta se va ridica din mormant, pentru a aduce corecturile de rigoare, redenumindu-si capodopera : “Divina comedie in care Lucian din Tirgu Neamt, fiul lui Petru si Pavel, l-a trimis in concediu pe Iuda Iscarioteanul”..
Etern eteric respect pentru universala dumneavoastra prezenta,
Cu sincera condescendeta,
Al dumneavoastra Nesimtit din Tirgu Neamt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu