luni, 10 septembrie 2012

Mai facem unul?

De ceva timp încoace mă obsedează întrebarea asta. Mă urmărește oriunde, și mă strânge din ce în ce mai tare de gât. Tocmai mi-am schimbat tastatura și ”â”-ul nu mai e la locul lui. Practic nu-mi mai pot desfășura gândurile din cauza unui nenorocit de ”â”. Nu ajunge doar o literă..nu. Schimbă și locul ghilimelelor. Noroc de faptul că pe dânsele pot să le descriu printr-un cuvânt ce nu include ”â”.

În fine. Aveam o idee interesantă dar am pierdut-o prostește, din cauza unei tastaturi noi. Dar situația e atât de familiară încât mă duce cu gândul la lucruri cotidiene, așa-zise distracții de moment, schimbări de ritm, de tempou, de melodie. Momentele în care ți se pare că te-agăți de ceva, ceva important, care poate la un moment dat chiar să-ți schimbe viața. Și-l pierzi. Și știi că încă-l mai ai, doar că refuzi sa depui efort pentru a-l reactiva. Câteodată o faci, alteori nu. Trec ipostaze critice pe lângă tine, pe altele le guști din plin. Viață. Așa se numește, viață lumească. Locul în care te naști doar pentru a muri. Unde trebuie să ai prestanță, să fii un om decent. Exact așa cum ar trebui să fii.
Și tu oftezi și mergi mai departe, nefiind capabil a-ți lua gândul de la lucrul acela, care-ți stă pe limbă. Ideea aia, importantă, pe care refuzi să ți-o oferi, preferând un masochist joc de-a v-ați ascunselea. Ideea aia... știi cum îi spune. Îi recunoști chipul dintr-o mie, fiecare milimetru, fiecare punct negru. Fiecare stimul și reacția pe care-o provoacă. Ideea aia...
Și astfel mai treci pe lângă niște porți deschise, mai refuzi niște experiențe.
Într-un apoteotic final îți vine, și-i pronunți numele. Și de fiecare dată atunci, fix atunci, cineva întreabă:
-Mai facem unul?

Un comentariu:

Anonim spunea...

Povestea asta cu tastatura am trăit-o și eu de câteva ori domnule, că se schimbă și astea, n-ai ce le face.

Mai fă unu dom'le, mai fă unu :)