Spontaneități.Spontane.
Cu sau fără sens... alternează haotic și zău dacă asta are vreo importanță. Plutesc prin aerul îmbâcsit. Plutesc tot felul de gânduri, de posibile materializări ale unor idei, planuri, schițe ascunse adânc în inconștient. Aici ai timp, chiar ai timp să le vezi cum trebuie. Să înțelegi, măcar o fragedă parte din toate cauzalitățile pe care le vor crea sosirile lor în planul concret...
Deja ești înconjurat de gânduri posace. Nu mai simți nimic, sau nu mai vrei să simți ceva, deși corpul ți-e perforat de țepușe incandescente. Cazi în genunchi, durerea îți paralizează tot corpul. Te prăbușești cu un zâmbet tâmp, simțind gravitația ca pe o rază de soare, după atâtea ceruri negre. Aștepți cu nerăbdare momentul impactului, scânteia, forfeca ce-ți destramă ultima legătură cu un corp ce și-a îndeplinit și chiar depășit îndatoririle... Ajungi în locuri în care nimic nu pare să aibă vreun sens... Unde imagini violente îți zguduie temeliile, unde forma îți pătrunde în inimă și ți-o posedă... [...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu