marți, 29 ianuarie 2013

Se poate crea orice (I)

Prima Încercare

Care de fapt e a infinita. Nimeni nu știe unde a început și unde se va sfârși. Pentru că nu există așa ceva. Realitatea e infinită. Iar infinitul e un cerc. Conceptual. Cercul e compus dintr-o infinitate de puncte. Care n-au dimensiune, n-au capăt, n-au limite. De fapt, nici infinitul nu e infinit. Nici timp, nici spațiu, nici univers, nici oameni.
Ăsta e tărâmul paradoxului, e tărâmul eternității, al potențialului energetic suprem, al sursei suprarealismului și-al tuturor ismelor, tismelor, dismelor. Aici nimicul există și trăiește laolaltă cu totul. Aici cuvintele sunt atât de încărcate de semnificație încât parcă ți-e și rușine să te minți singur, spunând că le-ai putea, cumva, înțelege. Cuvintele sunt vii. Sunt ca niște containere ce înmagazinează informații, bulele în care ideile de sine stătătoare stau în incubație, așteptând un stimul care să le pocnească, un sol fertil în care să se-arunce asemeni unei semințe sinucigașe.
Cuvintele sunt de asemenea infinite. Până și conjuncțiile. Până și interjecțiile... ce să mai spun de semnele de punctuație, care sunt un fel de portaluri interdimensionale, un soi de aer pentru planeta noastră. Ele sunt eterice, împrăștiate în tot Universul.
Dar să vezi ce se întâmplă când ajungem la concepte. La Subtilități. La metacunoaștere, la sensuri ceva mai rafinate și apropiate de simplitate...
Acum tăcere tămăduitoare, perforată din când în când de acorduri de pian angelic. Vreo șapte milioane de ani.
Un pescăruș de un albastru marin, compus din raze prețioase de lumină, desfășurându-se peste un apus rubiniu...
Mâncărime severă în creștetul capului; imagini fel de fel.
Clinchete de picături proaspete, spărgându-se peste suprafețe rezonatoare cristaline. Idealuri infinite, dar aliniate într-o voioasă ceată la fel de nemărginită. Fiecare ideal este ajus la Desăvârșirea Sublimă și-și continuă periplul prin spirala evolutivă. Se duce spre Lumină, spre din ce în ce mai multă, mai puternică și mângâietoare Lumină.
Coruri de Heruvimi și Serafimi, acompaniate de creaturi inefabil de frumoase și armonioase, care scot tonalități de Instrumente Divine Vii.
Structuri cristaline gigantice, menite a amplifica  toată lumina generată de Sfera Opalică.
Crearea Universului.
Sau o scurtă vizită pe Muntele Olimp, printre înșiși zeii atotputernici.
Păduri creatoare de culoare și sunet, flori de o adevărată simfonie de culori și arome.
Sau Pământul în orice eră, anotimp, milisecundă ce s-a petrecut vreodată sau încă nu a ajuns la ființare.
Pe vârful Ceahlăului la Apus, într-o seară aromată de vară. Pentru ca dimineața să privești Piramida și să rămâi înmărmurit de-atâta frumusețe, de-atâta beatitudine.
Apoi o profundă pace și liniște interioară.
După care o pauză...

Niciun comentariu: