A treia incercare, poate-i cu noroc...

Se facea ca odata, intr-o indepartata viata de om, s-a nascut o idee. Era mica, pricajita, cu putine sanse de supravietuire avand in vedere amalgamul de factori si contrafactori ce se macelareau pur si simplu in acel spatiu ideatic aproape nemarginit. Insa, la un moment dat, si dintr-o simpla si inutila intamplare, acea idee s-a agatat de un fir de materializare ce tocmai facea tranzitia in lumea asa-zis reala in care oamenilor le place sa creada ca traiesc. Si uite-asa , mica noastra idee proaspat nascuta, a reusit sa surprinda batrana si dogmatica statistica, si a ajuns sa prinda o forma fizica, mai exact o reprezentare binara pe un server oarecare. Ea se numea blog, si avea mult prea multe idealuri, vise, sau pur si simplu sperante pentru cineva de talia ei...


Bine, poate ca din cand in cand vor aparea anumite exagerari in acest text lipsit de sens si de logica, dar credeti-ma pe cuvant cand va spun ca pana si cele mai riguroase constructii rationale sunt la fel de fragile cand sunt incadrate intr-un alt sistem de referinta. Sa luam cazul de fata, mai exact improbabilitatea ca dintr-o asemenea inclestare violenta, in care existau participanti cu mult mai capabili/abili/inzestrati/potriviti pentru a fi alesi si exteriorizati, castigator a iesit o aberatie, care, dupa cum se subintelege poate, nu a avut prea mare succes in momentul in care si-a incercat norocul in lume. Niciodata lucrurile nu sunt asa cum ar trebui sa fie , pentru simplul motiv ca reperele noastre ...sa le zicem absolute, sunt eronate, sau macar aproximative... Dar ce s-ar putea face intr-o astfel de situatie, ati putea intreba. Raspunsul e la fel de banal ca orice alta formulare din cate vor defila prin acest blog cu durata de viata necunoscuta: explorarea limitelor. Cineva spunea ca limitele sunt simple justificari in fata neputintei noastre de a ne confrunta cu absolutul. Si tind sa-i dau dreptate, pentru ca de-a lungul istoriei si-asa dubioase pe care-o cunoastem, s-au gasit cativa indivizi, initial anonimi, transformati peste noapte sau ani in legende, care-au lasat urme mult prea puternice viziunii globale, schimband pur si simplu totul prin gesturile, gandurile, sau pur si simplu felul lor de a trai si a se confrunta cu problemele lumesti. Exemple nu mai dau caci se subinteleg, insa ideea sper ca e indeajuns de clara...

Acum, conform aceleiasi dogmatice statistici, blogul acesta reprezinta o pondere neglijabila dintr-un procent deloc neglijabil ce insumeaza toate blogurile inutile ce se perinda prin imblanzitul nostru internet. Si tind sa-i dau dreptate, caci nu ma consider o persoana care sa invete sau sa schimbe radical destinul unei intregi omeniri prin intermediul viziunii sale revelatoare... Sunt pur si simplu un pasager, care a rezonat cu o anumita experienta, ce mai apoi s-a cristalizat sub forma unor tipare comportamentale, care la randul lor , supuse intemperiilor metafizice si existentiale, si-au modificat mersul, pentru ca intr-un viitor final sa ramana doar intr-un stadiu eteric, inscrise in ceea ce se numeste memorie universala... un capitol dintr-o cvasi-infinitate de capitole, cu inceput, cuprins si sfarsit. Ceea ce nu ma impiedica macar sa-mi vars frustrarile , nemultumirile, dar si eventuale descoperiri intr-o adresa de internet ce-mi poarta pseudonimul si care, cel putin in va aduce macar un punct daca nu altceva...

Primele doua incercari de blog au esuat lamentabil pentru simplul motiv ca mai devreme sau mai tarziu ma loveam de inutilitatea, naivitatea si stupiditatea celor spuse de mine. Acum sunt constient de cele de mai sus, si chiar sunt curios daca voi mai descoperi pe parcurs vreun adjectiv abject pentru o activitate care pe mine unul nu ma caracterizeaza, dar a carei utilitate nu poate fi negata nici macar de cineva care se indoieste de .... nu-i asa ca am un stil greoi? :P