Al gândului neprihănit.
N-am nevoie de mai mult pentru a
Transforma Universul într-un fluture.
Cercurile Infinitului îi servesc drept drept aripi,
Iar corpu-i eteric are formă de umbră.
N-am nevoie de mai mult pentru a-l
umple de culoare.
Voi folosi pistruii tăi, dacă-mi vei permite,
Și nici de flori n-am grijă, pentru că
Aripile tale sunt atât de mari încât
fiecare pană poate la fel de bine să
fie o oglindă.
Chiar îți recomand într-o zi însorită
să zbori deasupra unui câmp înverzit,
Plin de iarbă,
Și să-ți deschizi fiecare pană astfel încât
Toate razele să lovească brutal firele plăpânde.
Atunci ai să vezi!
Ai să vezi stoluri de fluturi ridicându-se
Spre cer, înotând în aerul călduț și
dând naștere atâtor uragane încât părul
de pe mâinile Creatorului să se facă drept,
Ca o dreaptă! Atunci o să zâmbesc până-mi va
cădea gura, ce-ți va săruta cu poftă stelele
De pe umărul stâng...
20 martie 2012, Max 12:16
2 comentarii:
Minunat.
Am avut o muză pe măsură :)
Trimiteți un comentariu