Se începe dimineața cu mult entuziasm. Se iese neapărat afară, unde-i vânt și cald și bine.
Se iau trei bile perfect rotunde și se ciocnesc tare, cu putere, până când se vor crăpa în multe, multe bucăți de sferă.
Începe acum culesul roadelor. Se caută un coșuleț sau o punguță și se adună toate resturile, ținând trează mintea care începe subtil să se retragă. Nu! Mintea trebuie să rămână acolo, trează, lucidă, trebuie să învețe disciplina, faptul că nu are control, că e doar o parte dintr-un mecanism complex și armonios.
După ce mintea obosește, se trece la lucruri mai serioase. Se trece la complementarități, la întregiri și șlefuiri de creații întâmplătoare.
După toate acestea, începe jocul. Jocul de-a ce vrei tu să fie. De-a aleatoriul, de-a tragicomedia, de-a ridicolul și bucuria...Aici se rupe filmul, iar distanța de la gând la mână se micșorează atât de tare încât ajungi la un moment dat să te simți ca un punct.
După trei săptămâni în care abuzezi în toate felurile de această creație prea frumoasă și armonioasă, te convingi că e îndeajuns de solidă încât să servească drept temelie pentru o casă. De-acum nu te mai interesează detaliile, testele de rezistență, situațiile ipotetice...
Nu, de-aici încolo doar se adaugă pe stivă, se trece la alimentarea acestui mecanism creator de fericire, de încredere, de respect și explorare. Intră și primăvara în horă, și-mpreună cu dânsa apar și celelalte prilejuri de bucurie.
Trebuie să vă mărturisesc, asta e prima primăvară din viața mea. Ne aflăm fix în cea de-a patra zi de primăvară. Primele trei au fost atât de pline de substanță, nuanțe și culori, încât mă înfioară gândul de a trăi așa ceva o viață întreagă. Nu mă interesează aspectele periferice, sau silogismele defectuoase. Nici limitările impuse de niște construcții mai fragile decât însăși încrederea omenească.
Revenind la primăvară, ne aflăm încă în stadiul de pregătire...Se pregătește totul, de la nuanțe la gustul polenului. Acum e momentul în care mugurii gândurilor noastre se umplu cu seva creației. Se îmbibă cu gânduri și proiecții pentru ca, în scurt timp, să explodeze într-un frenetic dans al culorii și mirosului. Primăvara e cel mai potrivit pretext pentru un studiu experimental, de care ne-a fost frică atâta timp. E exact lucrul de care avem nevoie pentru a depăși limitările, mijlocite de îndoială. E un moment prielnic pentru debarasări , curățenii interioare și modificări ale perspectivelor...
Se ia o viziune, se curăță de crengile uscate, se dă cu var la baza trunchiului, apoi se plantează în rodnicul pământ al imaginației. Se privește la dânsa în fiecare dimineață, se udă cu lacrimi de bucurie și i se zâmbește tot timpul, cu ochii, cu gura, cu nasul și sprâncenele, cu mâinile și pieptul, coapsele și călcâiele. Se ia coșulețul cu fărâmele de sferă perfectă, se apucă o mână plină și se aruncă în cer.
Și uite-așa vine stolul de păsări și se trece la o altă etapă, mai exact la înverzitul naturii. Începem să proiectăm frunzele...
20 martie 2012, Max 12:03
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu