Dinspre Primăvară...

Nu te poți pune, domnule, cu primăvara. Nici măcar de ești foarte curajos. Primăvara are nebunia ei specifică și trebuie lăsată să se desfășoare...
Se va potoli într-un târziu, pe la începutul verii. Poate o să fim și noi mai copți pe vremea aia.
Cu pulpe fragede, zemoase și culorii vii, intense. Și poate cineva  va gusta din noi, nu știm cine, cu toate că intuim foarte bine. Și, poate, ne vom simți mai împliniți, mai plini de nesecate izvoare de mană...
Sălbăticia e o virtute. Nu-și permite oricine să devină primitiv, să umble pictat pe piept și în chiloți prin tufișuri, vânând misticii mistreți.

Problematica duală a comunicării defectuoase și lupta cu un fioros căpcăun al Egoului

Totul a început de la o discuție cu o prietenă...de fapt, a fost o mică neînțelegere provocată de caracteru-mi sălbăticit și lipsit de coerența unor reguli absolut naturale pentru  marea majoritate a oamenilor...Trebuie să fac o mică dar importantă clarificare pentru cei care nu mă cunosc: bunul simț mi-e un concept foarte străin. Aș putea aduce argumente peste argumente, clarificări peste cauzalități, dar nu-și au rostul pentru că adevărul e mult mai simplu: bunul simț mi-e un concept străin. 

Ei bine, de-aici a pornit o focoasă și defectuoasă confruntare (cuvânt aspru care , probabil, poate fi folosit doar pentru punctu-mi de vedere periferic), al cărei deznodământ e foarte previzibil, atât ca formă cât mai ales ca și repercusiuni. Și-atunci am început să-mi pun întrebări cu privire la mecanismul comunicării și autenticitatea și stabilitatea canalelor metafizice prin care acesta își desface multiplele și solidele brațe.